Cum să-mi învăț copilul să se alimenteze și să trăiască echilibrat?

Posted on

Copilul meu este puțin obez.. nu are altă pasiune decât laptopul de care este total dependent… cum să-mi încurajez fiul sau fiica să facă puțină mișcare?

Acestea și multe altele similare, sunt întrebările cu care mă bombardează părinții când vin la consultații prima oară, care reflecta problemele pe care le întâmpină în lupta pe care o duc cu modul de viață sedentar și alimentația copiilor lor.

Dar oare într-adevăr copii, la copii este problema?

Eu îndrăznesc să afirm că nu este nici o problemă cu copiii sau nu ar fi, doar dacă…

Nu ei se hrănesc greșit, nu ei aleg să fie sedentari, să trăiasca o viață lipsită de țeluri! Acestea, din păcate, le văd și le învață, le copiază de la noi.

Monkee see, monkee do (Maimuța vede, maimuța face)!

 

 

Așa este, maimuțica face ce vede la maimuță, adică la noi părinții și ne imită! Dar noi părinții, observăm, în cel mai fericit caz că, copilul “s-a îngrășat puțin” față de cum “ar trebui să fie” după etalonul nostru!

 

 

Dar ce se întâmplă cu adevărat?

Alimentația

” Copilul meu mănâncă doar supă de carne, sarmale și cartofi cu carne”
” Copilul meu nu mănâncă legumele”

De fapt, copilul mănâncă încă de când e bebeluș doar ceea ce-i oferim! Iar noi, chiar dacă recunoaștem sau nu îi dăm doar acele alimente pe care le îndrăgim, deci încercăm să îi formăm pe copii după chipul și asemănarea noastră!
Dacă ne plac alimentele tradiționale, așteptăm cu nerădare momentul în care bebelușul nostru se dezobișnuiește de lapte și piureuri, trece la alimentația “obișnuită”, pentru că e destul de greoi să pregătești pentru copil mâncare separat…Totul începe în acest punct, după care continuă.

Sunt de acord cu faptul că, părintele, din când în când mănâncă puține legume, dar este atât de nesemnificativ încât nu reprezintă un etalon pentru copil, deci nu va fi un exemplu de urmat.

Întrucât alimentația noastră se bazează pe combinațiile de cartofi-carne și dulciuri, creierul nostru devine dependent într-atât de zahăr, încât “nu mai poate trăi” fără el, și-l va pofti mai tot timpul. Se instalează cu încetul o alimentație sărăcăcioasă în vitamine și minerale.

Școala este de vină..

Ce mănâncă copii dimineața? Dar de fapt, obișnuiesc să ia micul dejun? Ce obișnuiești să-i pui în pachețelul pentru școală? Esența este aceeași. Noi obișnuim să servim micul dejun? Dacă da, atunci ce? Dacă nu, atunci de ce nu? Și de ce?

Din nou ajungem la noi, la părinți, care stricăm totul…

Ce mâncăm, cât mâncăm, ce fel de combinații? Ce predomină în masa noastră de dimineață? Produse semipreparate sau gata preparate în prima parte a zilei? Sau câteva cafele și nimic altceva?

Sunt multe întrebări și o temă lungă și importantă ca să o abordez într-un singur articol, așa că o voi aborda pe larg într-un altul.

Produse gata prepatate

Nu știu cum să denumesc subtitlul acestor produse. Hrană- nu se potrivește de nici un fel, mâncare- nu este cuvântul potrivit. Din punctul meu de vedere acestea nu sunt mâncarea mea. Tot ce cumpărăm de la supermarketuri, ieftin, extraprelucrat, luând componente diferite, cărora li se adaugă și sunt îmbogățite cu aditivi, potențiatori de arome, coloranți și conservanți, ingrediente al căror nume pe jumătate nici nu-l înțeleg, nu au nici o legătură cu alimentele și nutriția.
Îndulcite, colorate, băuturi răcoritoare la doză, produse semipreparate sau preparate, lipsite de fibre, vitamine si minerale, cât și ” tovarășii lor” vor avea prioritate, din păcate, în alegerile copiilor noștri, într-o mare măsură.

Și apoi ne mirăm de numărul mare de alergii la copii și adulți? Tot mai mulți suferă de  diverse intoleranțe și sensibilități? Tot mai multe boli ale sec XXI îi ating atât pe adulți cât și tânăra generație?

Nu copilul umple frigiderul! Nu el face cumpărăturile! Ci noi, părinții! Noi cumpărăm cutiile cu maioneză, ketchup, băuturile gazoase, biscuiți si gustărici, alimente condimentate și aromate, nu copiii.. Ei sunt doar ghidați, încet și sigur, să consume alimente care conțin astfel de ingrediente. Și ne mirăm atunci că fetele la 14 ani au celulită, datorită alimentelor pline cu hormoni de creștere, au ciclu mult mai timpuriu, băieții au pielea plină de vergeturi ca și cum ar fi biciuiți, copiii devin tot mai obezi, fetele își pierd feminitatea iar băieții masculinitatea, tot mai mult.

Mama, eu vin!

Viitoare mame, iubiți-vă copilul din primele momente! Da, ați auzit bine, din primul moment, cel al concepției! Într-adevăr, chiar inainte de a fi!

Există dovezi că, copilul, încă din burta mamei învață o mulțime de lucruri, trăiește, simte la nivel celular și le va purta cu el, în subconștient, toată viata. Copilul, care în burta mamei, asculta muzică clasică, are șanse mari să devină un iubitor de muzică buna și să fie mai receptiv pentru a cânta la un instrument. Bebelușii a căror mame sunt dependente de droguri se vor naște, din păcate și ei dependenți. Ne doare sufletul când auzim astfel de lucruri și este de condamnat o astfel de mama iresponsabilă.

Dar ce putem spune despre acei bebeluși ale căror mame, în perioada sarcinii, consumă mult zahăr, dulciuri, alimente cu potențiatori de arome, cu conservanți, semipreparate sau gata preparate? Așa cum am scris, bebelușii preiau la nivel celular, programul mamei lor. Acești bebeluși, când vor deveni copii, vor fi atrași de alimentele menționate mai sus și le vor prefera în detrimentul celor reale, nutritive, din ingrediente naturale. Acest lucru, mai devreme sau mai târziu, va avea consecințe grave…

Reversul este de asemenea adevărat. Dacă, în schimb, ve-ți mânca alimente vii (legume, fructe, semințe), hrănitoare, bogate, pline de nutrienți, chiar înainte de concepție, în timpul sarcinii și a alăptării, bebelușul asta va suge și el, literalmente. O viață întreagă, este cel mai valoros cadou pe care i-l puteți face, sănătatea lui.

Tata, ajută-mă!

Nu sunt iepure să mănânc verdețuri toată ziua! Nici eu! Dar dacă trebuie să aleg, prefer să fiu iepuraș decât porc!

Invață să iubești culoarea verde în farfurie! În regiunea în care locuiesc eu, culoare verde în farfurie declanșează multă ostilitate.

Tăticilor atenție, cu trei semne de exclamație!!!

Copiii iși imită de cele mai multe ori tații, mai ales între 7 și 14 ani, când este ”era tatălui”.  Poate că mămica mai ciugulește niște legume, mai mănâncă fructe și bea câte un smoothie, încercă să folosească făina integrală din cereale, pe când tatăl nu face nimic din toate astea, ba o mai și critică pe tema asta, doar plimbă mâncarea prin farfurie, iar copilul cu siguranță va face la fel, va respinge tot ce nu acceptă tatăl, va urma un ”model”, adică tatăl.

Stilul de viață sedentar!

Știu, știu…Copiii nu merg afară să se joace! Toată ziua stau în casă, între patru pereți și nenorocesc tastatura laptopului, în timp ce devin diformi, indolenți și pe nesimțite, încet și sigur, se depun colacii de grăsime! Cum era pe  timpul nostru.. obișnuim să spunem, eram afară toată după-masa, jucându-ne, cu mingea, sărind coarda, jucând fotbal, mergând cu bicicleta, etc.

Ei bine, există între noi și copii nostri o prăpastie între generatii. Să nu uităm, totuși, că și acest stil de viața noi îl stabilim pentru copii nostri.

  1. Atâta timp cât copilul nu-și vede părinții miscându-se, făcând sport, făcând plimbări duminica la iarba verde, mergând pe bicicletă, jucând fotbal, etc, cum să așteptăm de la el, ca într-o lume a vitezei, virtuală, ca cea pe care o trăim, să se descurce singur, de capul lui?
  2. Toată săptămâna alergăm, dar dacă și duminică, în special mamele, excluse din viața familei, la bucătărie, lângă oalele cu supa de carne și tocăniță, când să mai iasă, afară la mișcare, întreaga familie? Supa de carne sau timpul prețios petrecut împreuna, este mai benefic pentru familie? Mare dilemă dar e bine să ne gândim la ea!
  3. Duce-ți copilul cu mașina la școală? Îl lăsați exact in fața porții (uneori chiar dacă provocați un ambuteiaj, nu-i așa?). Mulți copii nu se miscă mai deloc, asta și pentru că-i ducem la școală cu mașina. Și atunci cine e de vină? Cu ce mergem la școala? Pentru acele familii care locuiesc înafara orașului, sau care stau putin mai departe de școala, ar trebui să-i încurajeze să facă câteva sute de pași, iar pentru familiile care locuiesc în oraș ar trebui să le permită copiilor, cel târziu în clasa a V a, să meargă la școală cu bicicleta, rolele, trotinetele sau patinele cu rotile.

Anxietatea, protectivitatea, grija excesivă, răsfățul, stau la baza generației de azi.

Copilul nu citește!

Dragii mei părinți, când ați citit ultima dată un roman? Când ați încercat să demarați un program de lectură în familie, de exemplu, într-un weekend ploios, întreaga familie, tineri si bătrâni, fără televizor, înghesuiți toți sub o pătură, fiecare cu o carte în mână? Spun carte! Nu tata absorbit în iPad, mama căutând rețete pe laptop și doar copilul ” a fost sortit să citească”.

Monkey see, monkey do! Dacă uneori ai citi, împreună sau în paralel o carte cu copilul, ar putea răsări bucuria cititului, îndrăgind personajele din cărți. O astfel de experiență comună poate ajuta la formarea unei coeziuni în familie.

Telefon, laptop sau pur si simplu dependența de lumea virtuala.

Copii stau toata ziua la laptop! Toata ziua butonează telefonul! Dacă le interzicem, au simptome de  sevraj, nu-și mai găsesc locul…

Să ne uităm puțin înapoi să vedem cum a inceput totul?

Când ”a ajuns” prima dată în mâna copilului iPadul, telefonul, laptopul? Cu siguranță nu și-a luat el aparatul preferat și nu a învățat singur primul joc.Undeva, la un moment dat, noi părinții, nu am avut timp, chef și răbdare cu copilul și atunci i-am pus în mână primul aparat inteligent, pentru copii, și atunci ne-am ”deconectat” si de ei…

Idol, model, standarde!

Un cuvânt cât o sută, ne place sau nu, pentru copii noștri noi suntem etalonul, noi suntem modelele. Dacă mama și tata sunt corpolenți, copilul ia acest lucru ca exemplu de urmat, acesta va deveni”normalul”.

Din cauza vieții agitate, de multe ori, din păcate, noi părinții facem adesea greșeala, cădem în capcana compensației, pentru timpul pe care nu-l petrecem cu copilul. Această compensație sunt alimentele ”delicioase”, dulci, grase, și de multe ori iau forma unor mâncăruri jucării de care nu avem nevoie. În subconștient așa încercăm să ne exprimăm dragostea noastră!

Încercați, sâmbăta și duminică, în locul gătitului tradițional, să gătiti mâncăruri nutritive, cum ar fi shaorma de casă, pizza fittness, toată familia împreună! Acesta este timpul prețios petrecut cu copilul tău iar copilul va mânca cu drag ceva ce el a gătit.

Numai în acest fel, încet dar constant, cu multă dragoste se poate creea o generație sănătoasă, fizic și mental!

Copilului tău, ce îi place cel mai mult, care este mâncarea lui preferată? Duminica, care este meniul de obicei? Aveți un program de familie regulat duminica?

0 Comments

Leave a comment

Your email address will not be published.